0

Pe Transfagarasan!

Intr-o vineri am decis ca vreau neaparat sa merg pe Transfagarasan. Am convocat un consiliu de familie si-am decis sa plecam vineri seara spre Valcea, la parintii mei, urmand ca sambata sa mergem pe Transfagarasan. Pe Transfagarasan ajungi de la Curtea de Arges, mergand spre barajul Vidraru. Pana la vreo 10 km de Balea Lac drumul nu este asa de nemaipomenit, un drum de munte, carpit si neimpresionant. De aici incolo incepe adevaratul Transfagarasan, curbe „in ac de par”, peisaje extraodinare si racoare!

Pentru cei pasionati de viteza in weekend nu trebuie sa urci pe munte, e plin de turisti si n-ai cum sa mergi tare.

IMG_9470 IMG_9471 IMG_9472 IMG_9469 IMG_9453 IMG_9456 IMG_9457 IMG_9458 IMG_9468 IMG_9447 IMG_9448 IMG_9449 IMG_9450 IMG_9451 IMG_9446 IMG_9443 IMG_9439 IMG_9436 IMG_9433 IMG_9425 IMG_9426 IMG_9427 IMG_9431 IMG_9432 IMG_9424 IMG_9423 IMG_9422 IMG_9417

0

Cu bebelusul in concediu (3)

Va spuneam mai demult ca planuim un weekend prelungit in Bulgaria, la hotelul Asti din Sinemorets. Hotelul arata foarte bine in poze, dar am plecat totusi cu ceva temeri ca realitatea ar putea sa ne contrazica. Am urmat drumul indicat de GPS si de Google Maps, si-am facut o mare greseala. Trebuia sa ajungem in 5 ore si-am facut 6 ore doar de condus. Drumurile in Bulgaria sunt in lucru, si sunt semnalizate haotic, nu exista semafoare la niciun santier si foarte rar un gorobete cu ceafa lata care sa pozeze in semafor. Traficul in sine nu era aglomerat, dar drumul prin munti plin de gropi si in lucru te face sa pierzi foarte mult timp. La intoarcere am venit prin Varna – Shumen – Ruse, desi mai lung cu 60km am facut tot vreo 6 ore, dar macar n-am distrus masina. Mai jos cateva poze reprezentative.

Am ajuns la Sinemorets pe la ora 18.00, si-am constatat cu stupoare ca e un sat minuscul care nu cred ca are mai mult de 500 de locuitori. Am avut ceva emotii pentru ca nu gaseam hotelul asta, GPS-ul ne-a bagat pe niste strazi neasfaltate de-am zis ca acolo ramanem. Pana la urma l-am gasit la capatul satului spre mare, intr-un fel de teren viran. Noroc ca se vedea marea si mai erau cateva hoteluri prin zona, asa am avut curaj sa intram. Asti e un hotel curat si frumos. Are o arhitectura deosebita si finisaje de calitate. Pretul a fost de 47 euro/noapte cu mic dejun pentru un apartament de cca. 40mp la parter, cu o terasa mica in fata. Hotelul are o piscina si un teren de tenis. Nu prea era multa lume, cred ca vreo 4 – 5 camere erau ocupate in total. Pe site scria ca apartamentul are si chicineta, avea, dar, ca dotari nu avea decat o oala de fiert apa, asa ca gatitul era imposibil, chiar si pentru copil. Micul dejun era de tip continental, sau mai pe intelese destul de sarac, dar intr-un fel era mai bine pentru ca n-am fost ispititi. Mai rau a fost pentru copil ca nu prea avea ce manca, in afara de oua, rosii si castraveti, ceva caise si piersici. Pana la urma ne-am descurcat. Ca si distractii de seara, nu cred ca exista altceva decat niste resturante si un bar sau doua. E mai mult o statiune de odihna, in care vin multi parinti sau bunici cu copiii. Romani n-am vazut niciunul, in schimb proprietara hotelului era romanca casatorita cu un bulgar in anii 80. A fost o surpriza placuta.

Marea Neagra nu este Marea Mediterana… din pacate. Plaja din Sinemorets, una dintre ele, cea mai aproape si usor de ajuns, este curata insa are umbrele si sezlonguri care trebuie inchiriate (5 BGN pe zi umbreluta, 5 BGN pe zi sezlongul). Se poate sta si pe nisip fara umbrelute si sezlonguri, nu este nici o problema, dar locurile mai bune sunt sub umbrela, ca si la noi. Apa era cam rece in iunie, si mai avea si niste „gânganii” mici care ma tot piscau de picioare, asa ca n-am stat prea mult. Andrei (copilul, 1 an jumatate) n-a vrut nici macar sa se apropie, a stat sub umbrela si s-a jucat in nisip. Pentru noi n-a fost cine stie ce relaxare, pentru ca trebuia sa alergam toata ziua dupa Andrei, care avea de explorat toata curtea hotelului. Fiind foarte pasionat de cai si foarte norocos, a avut sansa sa vada in fiecare zi cativa cai in drumul spre plaja, asa ca a trebuit sa stam cu el sa-i admire. Faza enervanta a fost ca dupa ce se juca vreo 30 de min pe plaja vroia iar la cai, si tot asa. Ulterior a gasit si o broasca testoasa, care a aparaut doar intr-o singura zi din pacate dar noi, constiinciosi ne-am facut datoria in fiecare zi si am cautat-o pe Oacu.

La plaja am fost doar dimineata, dupa micul dejun pentru ca n-am putut sa rezistam asaltului cailor. Dupa ora 16.00 cand se trezea mergeam la piscina, sau il lasam sa exploreze curtea. Nu stiu daca alti copii de varsta lui sunt mofturosi la mancare, dar al nostru manca numai ce vroia si cand vroia. Din fericire la hotel au avut piure din cartofi (nu de fulgi) si o supa de pui care a salvat situatia. Preturile la mancare sunt rezonabile, de exemplu, o masa de pranz cu un piure, dovlecei la gratar umpluti cu branza & menta& sos pesto (delicios), o friptura de porc la gratar si o salata bulgareasca  plus 2 ape a fost 25 BGN (aprox 60 ron). Totul este ieftin in Sinemorets fata de litoralul romanesc, lumea pare ca nu vrea sa te fure la orice pas.

La final am fost multumiti ca am reusit sa petrecem ceva timp de calitate cu Andrei, si l-am convins sa intre in piscina! Problema a devenit sa il si scoatem din piscina desi la bazin, doua sedinte a urlat permanent.

0

Viata bate filmul

Chef de miniseriale. In weekend North & South. Nice, siropos, de weekend, printre altele despre investitii intr-o fabrica cu o situatie a proprietarilor nu tocmai roz, salvati, culmea, de o speculatie la bursa. Acum Forsyte Saga. Se pare ca investitiile imobiliare se practicau si la sfarsitul anilor 1800 in Anglia iar investitorii o duceau ceva mai bine decat in precedentul serial. Sunt doar la episodul 1 dar astept sa vad deznodamantul. Oricum se anunta interesant.

****

chef de duca si de vacanta

1___Lipite_Beach

****

Scris de doamna lui Biggred!

P.S. Eu Biggred, am chef de duca, gratare si bere. Fiecare cu pasiunile lui!

0

Cu bebelusul in concediu 2

Astazi despre Roma, si cum a fost cu un copil de 15 luni acolo. Am plecat cu avionul pe 20 martie, cu Wizzair pe la 6.00 am. De data asta i-am avut cu noi si pe bunici. Zborul a durat cam 2 ore, in care Andrei s-a comportat bine. Am aterizat pe Ciampino (pentru cine nu stie, e un fel de Baneasa) de unde am vrut sa luam un taxi. Desi exista un tarif unic de cca. 30 de euro pana in centrul Romei, niciunul din taximetristi n-a vrut sa ne duca decat cu aparatul. N-am avut ce sa facem, copilul adormise in carucior, asa ca am luat un taxi, pentru care am platit 60 euro. Le doresc pe aceasta cale taximetristilor din aeroport sa faca pana pe toate patru rotile! 😛

Atentie:

– Copii pana in 2 ani au prioritate la imbarcare dar si la controlul bagajelor. Exista o intrare destinata copiilor si persoanelor cu necesitati speciale unde coada aproape nu exista iar trecerea este destul de rapida.

– Copii pana in 2 ani pot calatori cu caruciorul pana la intrarea in avion, urmand sa il primeasca la iesire o data cu restul bagajelor . De asemenea daca exista tranzit, caruciorul e cu treaba lui la bagaje de cala.

– Copii trebuie insotiti de ambii parinti, daca nu, trebuie sa aveti imputernicire.

Ne-am cazat langa zidurile Vaticanului pe Via Aurelia. Am luat un apartament cu 2 dormitoare si living room mare, in care Andrei sa aiba unde alerga. Apartamentul era superb, nimic de reprosat. As putea trai acolo :). Am inchiriat de la B&B Association of Rome, sunt foarte seriosi. Pretul a fost de 150 euro/ noapte apartamentul, chiar decent fata de cat costa un hotel in Roma.  Mai jos, cateva poze cu apartamentul.

Locatia are o singura problema, trotuarul de circulatie de pe strada respectiva era foarte ingust iar drumul in panta destul de mare. Nu puteam trece cu caruciorul decat foarte greu, trebuia sa luam autobuzul o statie daca vroiam sa mergem spre zona mai comerciala. La o statie de noi era o piata tipic italiana cu produse de-ale lor, gen branza , prosciutto, rosii uscate, paine, paste etc. Va recomand sa nu ratati rosiile uscate, pizza florentina (e un fel de lipie), ricotta, sardinele, pastele crude, pecorino, parmegiano reggiano. Carnea si prosciutto erau extrem de scumpe, peste 20 euro/kg. In schimb pastele erau la un pret decent si de o calitate deosebita. Noi ne-am cumparat si niste covrigei sarati, traditionali care mergeau extraordinar de bine cu berea. Daca tot a venit vorba de bere, Italia nu e o consumatoare inraita, au doar cateva sortimente, dar cea mai buna este Peroni la sticla maro. Nu Peroni Nastro Azuro, ci aceea simpla. Interesant este ca, la ei, se gasesc doze de 330ml sau sticle de 660ml. Nu exista bere la pet, pentru ca probabil isi permit sa cumpere la sticla. La Roma nu gasesti ardei iute sau muraturi, probabil ca ei nu consuma. La fel, nu se gaseste iaurt simplu! Majoritatea sortimentelor sunt  cu fructe sau alea simple sunt cu zahar adaugat (crema di yogurt). Pentru noi a fost o problema majora deoarece nu vroiam sa ii dam copilului iaurt cu zahar, mai ales ca nici noi nu mancam. In schimb am gasit niste biscuiti pentru Andrei, fara zahar adaugat, cu un gust foarte bun.

Ce-am mai observat in Roma:

  • masinile sunt foarte mici, e adevarat ca n-au locuri de parcare;
  • daca esti pieton risti sa mori de tanar, nimeni nu acorda prioritate la trecerile de pietoni decat dupa ce ai ajuns la jumatate;
  • se conduce mai haotic ca la Bucuresti;
  • preturile sunt mari, e si normal pentru o capitala asa de mare si plina de turisti;
  • au un sistem interesant de inchiriat masini, sau de folosit in comun la preturi mici, numit CAR SHARING, detalii aici;
  • transportul in comun face greva cand are el chef si nu ia nicio amenda; (am prins 2 zile de greva)

Am vizitat cat am putut din cunoscutele obiective turistice, nu le mai descriu acuma, daca cineva nu le stie, poate sa citeasca ghidurile si Wikipedia, ei le cunosc mai bine ca mine. In plus am vazut si celelalte trei mari catedrale din Roma: Santa Maria Magiore, San Paolo Fuori le Mura, si San Giovanni in Laterano.  Informatii despre ele gasiti folosind link-urile. Pot sa va spun ca merita vizitate. Cel mai mult mi-a placut San Paolo Fuori le Mura, chiar daca e la marginea Romei si mergi vreo ora cu autobuzul. O alta biserica frumoasa, aflata aproape de Coloseum este San Pietro in Vincoli (Sf. Petru in lanturi), si aceasta merita vizitata.

Daca tot ajungeti la Roma, in piata Navona este (se spune) cea mai buna inghetata de ciocolata din lume…

0

Cu bebelusul in concediu..

Am citit pe net tot felul de articole despre concediile cu bebelusul. Ori noi suntem dusi cu pluta ori majoritatea parintilor au o mare frica sa plece cu un copil mic undeva. Motivele invocate sunt ca nu rezista la un asa drum lung (?!), ca se imbolnaveste acolo (ca aici nu se poate imbolnavi) sau ce fac cu el acolo (ca vor si ei concediu..,ce mananca copilul, unde doarme copilul si alte probleme logistice)

Sa va povestesc aventurile noastre de pana acum cu cel mic.

Prima vacanta, daca se poate numi asa, a fost in ianuarie 2012, cand a inceput viscolul acela mare. Toata noaptea a fost viscol si dimineata pe la 7 a cazut curentul. Am decis  sa plecam la Bucuresti si bine am facut, caci vreo 3 zile n-a mai revenit curentul. Toata lumea stie ce grea a fost iarna aceea. Si asa ne-am petrecut aproape 2 luni in garsoniera cu un bebelus de 2 luni. A fost greu dar n-am prea avut de ales. Eu consider acesta primul concediu cu Andrei.

Al doilea concediu a fost prin aprilie 2012 cand am plecat cu nevasta-mea la un team building la Poiana Brasov. Am stat la unul din hotelurile lui Copos. Ce sa zic, Andrei avea 4 luni, nu era foarte interactiv si dormea mult. N-a fost dificil, doar ca in Poiana aia in aprilie n-aveai ce face. Am dat la ture de parcare cu caruciorul de mi-a venit rau! Poate o sa pun si poze, sa vad pe unde sunt. Tot prin aprilie am fost la Bacau de pastele catholic si la Valcea de pastele orthodox. N-am avut probleme pe drum cu Andrei, si nici cat am stat acolo.

Al treilea concediu  a fost cel din Grecia. Am scris despre asta, dar nu si despre cum a fost cu Andrei. La aproape 8 luni inca dormea mult, asa ca drumul a fost lejer, cand se plictisea mai opream. Am oprit la o benzinarie langa Sofia si-a facut furori printre bulgaroaice! L-am bagat in piscina la Pirin, fara sa pateasca ceva. I-a cumparat Iulia un colac care se pune pe gat si statea ca un nufar pe balta. Si stiti ce facea? Se uita dupa bulgaroaice! L-am bagat si in mare, fara proteste, i-a placut! N-a patit nimic. Cu mancarea am rezolvat simplu, i-am cumparat niste borcanele HIPP cu fructe si fructe proaspete pasate. N-a patit nimic la stomac, si a inghitit si-o gramada de apa de mare! 🙂

Al patrulea concediu, in septembrie 2012, a fost in Cehia si Austria. De data asta am plecat cu Buni & Bunelu’. Drumul era mai lung, Andrei mai interactiv, deci avea nevoie de companie pe drum. Buni a fost exemplara, si Bunelu’ la fel! Traseul de dus a fost asta, am plecat din Bucuresti si ne-am oprit o noapte la Brasov, unde avea Iulia o sedinta sau ceva de genul. Era in perioada cand, Andrei, inca nu mergea de-a busilea si era in explorari. N-a fost mare chestie la Brasov, am gasit ceva de facut, a mai si dormit, a mancat si la restaurant! Apoi am plecat la Bacau si de acolo spre Cehia. Brasov – Bacau  frumos peisaj, dar drumul e jalnic. Bacau – Cluj Napoca, tot frumos, dar putin mai bun. Am baut o bere la beraria Ursus, de fapt am luat la pachet, caci eu eram soferul (de fapt eu mereu sunt soferul). Am dormit la Oradea, la un fel de pensiune sau hotel, cam scumpa, dar curat si elegant. . Andrei a fost incantat caci aveau un mic iaz cu pesti, care lui i s-a parut interesant. Prin Oradea n-am stat, pentru ca am avut ghinion si pe drum ni s-a spart parbrizul, am cautat dimineata, sa-l schimbam, dar dura prea mult si nici nu aveau pe stoc. Nu s-a luat nimeni de noi pe drum pentru treaba asta.

A doua zi am plecat spre Linz, Austria, unde am stat 2 nopti la o pensiune, facuta de nevasta unui fermier intr-una dintre vechile cladiri. A fost scump, dar superb. Tipa aia facuse singura design-ul, si-l reusise. M-as mai duce acolo! Linz e un oras relativ nou, are cateva lucruri de vazut, dar nu e spectaculos. Merita vizitat daca ai drum prin zona.  Dupa Linz, am plecat spre Plzen, legenda berii cehesti. Nu ne-am mai oprit pe drum, insa imediat dupa granita, in zona Ceske Budejovice, sunt niste castele interesante de vizitat, ne-a zis cineva care a fost. Drumul a fost prin munti, destul de greu, fara autostrazi. Ne-am  oprit  la Passau, in Germania, un oras foarte frumos, micut si cochet unde am facut o scurta plimbare si i-am dat sa manance lui Andrei.

La Plzen am stat la un hotel, vizavi de fabrica de bere. Stiti, fabrica aia unde se face Pilsen Urquell, care dupa parerea mea, e cea mai buna bere. Am vizitat fabrica, o experienta care merita, am baut si bere nefiltrata direct din butoaie de lemn. In turul nostru erau si niste americani, mari amatori de Pilsen. Deci berea asta a ajuns pana la ei! Inainte de a se face fabrica, in Plzen majoritatea locuitorilor isi faceau bere ei singuri. La un moment dat au decis sa puna mana de la mana si sa faca o fabrica. Mi s-a parut interesant sistemul de fermentare la rece al berii, care consta in aducerea de gheata iarna, pe care o tineau in subsol in niste camere. Gheata nu se topea si tinea tot anul. E multa istorie la fabrica si merita vizitata, daca aveti drum prin zona. Plzen e un oras  micut, dar cochet. Are un centru vechi dragut, multe restaurante, si o gradina zoologica. Destul de multi turisti, probabil toti amatori de bere. Ce m-a frapat, a fost „pasiunea” pentru bere a tinerilor cehi. Seara veneau in Parc cu cateva 3-4 doze de caciula si stateau la povesti. Si cand am zis tineri, am inclus si tinerele! Am fost si la cateva restaurante, nu e scumpa mancarea, insa dintre toate il recomand pe asta, Na Parkanu, unde gasesti bere Pilsner nefiltrata, foarte buna si are si mancare buna! Nu pot sa zic nimic nemaipomenit despre mancarea specifica ceha, e bazata pe porc, e buna si cam atat. Nu mai are rost sa mentionez nimic despre gradul de civilizatie al cehilor, cine a fost, stie, cine nu, o sa afle! Cat am stat la Plzen am facut si o iesire spre Nuremberg, care era la vreo 200km pe autostrada. Am vazut numai centrul vechi, foarte frumos. Biserici, catedrale, cladiri vechi si un fel de targ cu tot felul de produse. Multe tarabe care vindeau carnati dar niciuna care sa vanda bere. Probabil era vreo interdictie. Per ansamblu a meritat calatoria, chiar daca nu am stat foarte mult.

Si acum pozele:

Linz:

Passau:

Plzen:

Nuremberg:

0

Tot de concediu…

Ca sa vedeti ce departe au ajuns vecinii nostri bulgari, in ceea ce priveste turismul, va prezint astazi o destinatie interesanta spre care vom merge si noi zilele urmatoare. Momentan, numai ce-am vazut pe net, si dupa ce ne intoarcem si impresiile traite.

E vorba de hotelul Asti de langa Burgas (oarecum langa, dar e cel mai cunoscut oras din zona). Care e treaba cu hotelul asta? Pai arata impecabil, cel putin din poze, si are apartamente la un pret decent ( 164 euro/ 4 nopti/ 2 persoane/ apartament). Are terasa la apartamentele de la parter, piscina si e aproape de mare. Pentru noi care avem un copil de 18 luni pare perfect. Sunt convins ca nu voi fi dezamagit si voi reveni cu poze. Sunt vreo 400 de km, deci faci cam 7 ore cu tot cu granita si opririle pentru dezmortirea copilului!

0

Unde a disparut civilizatia greaca…

Anul asta ne facem concediul, (unul din ele), la mare, tot in Grecia.

Ce au grecii misto:

  • peisajele
  • maslinele (si uleiul de masline)
  • mancarea de la taverne

In rest toate sunt naspa (pana si femeile). Au niste hoteluri superbe, dar costa peste 200/euro camera pe noapte doar cazarea. Enorm! Majoritatea cazarilor sub 100 de euro, sunt de un mare prost gust. Din pacate grecii astia ne seamana la crearea mizeriei urbane (gen statiunea Ranca). Din pacate am capatat un defect profesional si nu-mi plac decat cladirile cu bun gust. Gasesc defecte in majoritatea cladirilor din Grecia (astea unde costa sub 100 euro) ceea ce ma face sa-mi doresc un cutremur de 7 grade pe Richter, fara victime, dar cu pagube. Nu stiu unde dracu a disparut marea civilizatie greaca de odinioara, dar grecii astia moderni sunt niste lenesi fara bun gust. Noroc ca au mancare buna, probabil le pasa mai mult de ce baga pe gura decat de ceea ce vad. Unii dintre ei au pensiuni si nu-si tund nici macar iarba din fata portii. Sincer, cand merg in Grecia, inteleg de ce au ajuns unde au ajuns.

Anul trecut am fost in Halkidiki, in Vourvourou la pensiunea aceasta. Depinde de gusturile fiecaruia, dar sincer nu o recomand, mai ales daca aveti copii sub 3 ani. Despre vancanta, pe scurt. Trebuia sa ajungem acolo pe 20 iulie, dar avand un bebelus de 7 luni am plecat cu o zi inainte. Distanta e de cca. 700 de km. Am plecat pe 19 undeva pe la 8.00-9.00 dimineata. Traseul a fost asta, si google maps n-a dat gres. Prima zi ne-am oprit in Bulgaria in localitatea Sandanski la hotelul Pirin. Care e faza cu Pirin asta, o sa ziceti. Domne, hotelul asta e o oaza de frumusete si lux in mijlocul statiunii bulgaresti Sandanski. Cand intri in orasul asta, te sperii, zici ca ai ajuns intr-un ghetou. Urcand pe munte incep sa apara hotelurile. Cel mai frumos dintre ele este Pirin. Are camere spatioase cu pat mare si balcon. Sunt 2 piscine exterioare, una pentru copii si una mare pentru adulti. Are inca doua piscine interioare la fel, una pentru adulti si una pentru copii. Are sala de fitness, spa, etc. Noi am platit 70 de euro/ noapte cu mic dejun. Din cate am vazut eu, clientii principali sunt bunicii cu nepotii si parintii cu copii. E clar, e un miniparadis pentru copii. Si bebelusul nostru s-a distrat in piscina. Pretul mi s-a parut decent pentru un hotel de 5 stele cu asemenea dotari. La Poiana Brasov, nu mai zic la ce hotel, era camera vreo 500 de lei, si nu era mai presus decat Pirin-ul bulgarilor.

Drumul in Bulgaria a fost foarte bun, au si ceva autostrazi, nu prea au trafic si drumurile sunt drepte cu putine curbe. Spre deosebire de noi, ei au drumurile nationale in afara multor localitati, astfel se poate merge cat de cat fluid. Am mers aproape ca pe autostrada (110-120), dar m-am limitat totusi cu viteza, mai ales in localitati. N-am prea vazut politie nici la dus nici la intors. Ne-am incurcat putin pe centura Sofiei, dar ne-am orientat dupa indicatoare. Bulgaria e o tara frumoasa, ai ce sa vezi pe drum si nu te plictisesti. N-as merge noaptea pentru ca daca n-ai un GPS cu update la zi, risti sa te incurci. Ca si timp am facut vreo 9 ore cu mai multe opriri pentru schimbat copilul, plimbat copilul, baut cafea, etc.

Sfat: Berea lor e foarte proasta, va recomand sa nu, gasiti numeroase sortimente de import, aveti de unde alege. Va recomand sa alimentati masina din Sandanski, de la OMV, in granita sunt niste benzinarii mai ciudate si preturile un pic mai mari. Pentru cine nu stie, in Grecia, benzina e mai scumpa decat la noi sau la bulgari.

A doua zi am plecat spre Grecia, granita fiind destul de aproape de Sandanski. In Grecia, alta poveste cu drumurile, se vede ca sunt in recesiune, multe lucrari incepute, dar neterminate, gropi, etc. Se circula totusi bine. In Salonic am intampinat probleme, fiind sambata, toata lumea pleca din oras. Grecii conduc aiurea si foarte incet. Pe banda 1 cu maxim 70kmh, iar pe banda a 2-a cu vreo 90 kmh. Au si multe masini vechi si probabil proaste, de merg asa de incet. Am circulat in multe tari, inclusiv in Turcia, dar centura Salonicului si drumul spre Nikiti m-au enervat la culme, cea mai proasta experienta ever. Dupa cum ziceam mai sus noi am stat in  Vourvourou, care e undeva la mijlocul peninsulei Sithonia. Peisajele sunt frumoase uneori spectaculoase. Poti vizita cateva orase vechi traditionale cum ar fi Agios Nikolaos si orasul vechi Nikiti. Pentru pasionatii de mare, Ormos Panagias,  e un oras micut,de unde se imbarca lumea spre croaziere. Atentie prin ce parte intrati cu masina, in zona portului e plin de autocare si strazile sunt inguste. Merita vizitata si plaja din Nikiti, mai ales ca langa sunt si cateva supermarket-uri spre care, probabil, va veti face drum. Plaja am facut chiar in Vourovouru, unde am gasi o bucata mica de plaja cu nisip, putin lume, apa ok. Am mai fost intr-o zi la plaja in Metamorfosi, acolo sunt si multe restaurante si terase decente cu preturi la fel. Alt oras bun de vizitat ar fi Sarti. Peisajele si drumul sunt superbe (mergi practic pe marginea muntelui si pe malul marii), orasul e dragut, au plaja mare, cu terase si sezlonguri. Sora-mea a mers si mai departe de Sarti, au incercat un tur al insulei, insa au nimerit putin aiurea si s-au intors pe acelasi drum. Le-a placut insa tot ce-au vazut. Acuma putin despre gazda noastra si locatia unde am stat. N-am nimic de comentat despre gazde ca si caracter, sunt doi batrani, draguti si saritori. Mosul e tipul de om caruia ii place distractia, ne-a dat sa bem o bautura traditionala de-a lor, un fel de tuica, se cheama Tipuro si  ne-a ajutat cu gratarul. A venit si cu un vin de-al lor, dar era dulce, probabil ca de la caldura, strugurii lor sunt si ei foarte dulci. Cazarea insa nu mi-a placut deloc. Probabil ca si pretul mic (55 euro/apartament/noapte) contribuia din plin la asta. Era curat, insa camera noastra a fost mica, zgomotul  cam mare, fiind orientata spre zona de gratar. In plus pe terasa am avut parte si de niste viespi care au contribuit din plin la disconfortul nostru. E ceva specific grecesc sa ai apartamente de 2 camere, cu asa zisa bucatarie in camera mai mare. Aveau ei o hota, dar era inutila. Plita electrica era de doi lei, consuma mult si incalzea prost, mi-a topit si un prelungitor. N-am gatit decat o data, si atunci am scos plita pe terasa. Am avut noroc cu maica-mea ca ei gateau la ei, si mai mancam acolo. La restaurante, mancarea era buna, la un pret decent (6-7 euro/portie), dar trebuie sa te orientezi in functie de cati clienti are fiecare. Cu cat mai multi, cu atat mai proaspata trebuie sa fie mancarea.

Sfat: la fel ca in Bulgaria, berea greceasca nu e buna, gasesti totusi sortimente de import, insa la preturi exagerate (1.2-1.6 euro/doza sau sticla). Eu mi-am adus de acasa. Se merita sa cumpar si din OMV, din Bulgaria, tot erau mai ieftine decat in supermarket. Ce trebuie sa cumparati din Grecia neaparat: rosii uscate in ulei, masline si ulei dar pe drum, dulceata de smochine sau coji de portocale. Pestele si fructele de mare erau mai ieftine decat la noi. N-am fost in piata de peste, cica exista, dar eu n-am apucat sa ajung. Cine are timp sa mearga, cred ca se merita, cel putin asa am auzit.

Anul asta ne vom caza aici: http://www.villagio.gr/. Am decis sa mergem in Lefkada deoarece peisajele sunt superbe, iar cronicile celor care au fost, vorbesc numai de bine (sper sa gasesc si masline).

Am mai gasit una, frumos aranjata, dar nu are gradina si e in centrul insulei.

Revin cu poze de anul trecut: